… te trezesti intr-o dimineata si te misti teleghidat pana la baie, unde te speli mecanic pe dinti, inca avand ochii inchisi. Totul e rutina, nimic deosebit sau care sa necesite cel mai mic extra efort. Te chinui sa storci si ultima urma de pasta din tub… si reusesti. Apa curge, arunci cativa stropi pe fata cu parere de rau si apoi bajbai dupa prosop cautand doar sa amani momentul in care vei lua contact cu realitatea noii zi…

… tamponezi usor si in sfarsit iti faci curaj sa deschizi ochii. Oglinda e in fata ta, te uiti si incerci sa te obisnuiesti tu cu tine inainte sa ii obligi si pe altii sa faca la fel. Azi, e ceva diferit. Ramai cu ochii pironiti in suprafata lucioasa care iti reflecta imaginea. Clipesti de cateva ori fara a schimba directia in care privesti si incepi sa te analizezi. Pleoapele coboara usor si…

… simti cum parca te-a lovit ceva in moalele capului si cum sangele iti invadeaza si pulseaza in ceafa. Muschii ti se contracta si parca te sufoci, ramai fara aer iar plamanii ti se stafidesc incet. Membrele cedeaza si ingenunchezi pe gresia rece…

… deschizi ochii, tragi aer adanc in piept si iti dai seama ca esti tot in picioare si ca toate procesele fizice anterioare au fost de fapt momentele in care psihicul tau a procesat faptul ca un nou sentiment s-a instalat. S-a produs constientizarea faptului ca iubesti. Degeaba scuturi cu scarba din cap, degeaba incerci sa scapi de gustul ala inchipuit amar, sentimentul nu dispare. Iubirea se incapataneaza sa ramana…

… nu poti decat sa inveti sa traiesti cu ea atunci. Dar cum, cand tot ce stii despre ea este ca aduce numai nenorociri si suferinta, durere si tristete? Te imbraci in ce iti pica prima data in mana si iesi pe usa spre o alta tinta, alta decat cea din rutina zilnica care iti asigura un venit stabil…

… cu pasi grabiti te indrepti catre cei pe care-i stii, cautand o explicatie, o solutie, o asigurare ca ceea ce simti nu e cel mai rau lucru care ti se putea intampla. Feedback-ul nu este deloc cel pe care-l asteptai. Toti se poarta cu tine ca si cu un ou Faberge, ca si cand ai fi o papusa de portelan gata sa se strice la cea mai mica manevrare nesigura, ca si cand daca iubesti ai fi un om cu dizabilitati…

… nu vrei compasiune, mila sau un loc in autobuz… n-ai artrita nici reumatism si nu esti gravida… vrei sa te bucuri ca traiesti asta fara un tratament special… In schimb primesti priviri ingaduitoare si brate de care sa te sprijini, umeri pe care sa plangi si cadouri frumos ambalate, uneori bomboane de ciocolata pentru eventuale depresii si dezamagiri…

…ai vrea sa strigi, sa urli cat poti de tare ca iubesti, sa  impartasesti descoperirea ta cu lumea-ntreaga… sa afle toti ce lucru minunat ti se intampla… dar nu te lasa… trebuie (de ce trebuie?) sa te abtii, sa stii numai tu, sa fie secretul tau mic si murdar… nimeni nu te intelege, nimeni nu te crede, nimeni nu mai crede, nimeni nu mai vrea… toti refuza si isi construiesc redute, baraje, orice pentru a opri ca sufletul sa le fie invadat de un sentiment atat de meschin…

… de cand a iubi e un handicap? De cand a vedea doi batranei care se tin de mana este o himera? De cand a incetat lumea sa mai creada, sa mai spere? De cand ai nevoie de ajutor specializat ca sa iti traiesti dragostea? De ce sa dai fuga sa te ascunzi atunci cand iubesti? De ce sa fii stigmatizat pentru ca simti, pentru ca esti viu? De ce atunci cand se termina iei cu tine doar lucrurile urate, in loc sa multumesti celor frumoase ca s-au intamplat?

Alphalated Posts: