Cat de departe este… departe?

A fost odata ca niciodata… ah nu… asa incep toate povestile. Dar asta nu este o poveste, e despre dragoste, cum ar trebui sa fie…

Eram departe…  Era vara, era cald si eram copii. Eu nu te stiam si nici tu pe mine. Calatoria noastra abia incepuse spre nu se stie unde, cum si de ce. Am invatat sa radem, sa plangem, sa iubim, sa suferim, sa vrem. Nimic de-ajuns, nimic la fel.  Tu vroiai totul, eu nimic…

Nimic pervers sau ipocrit, totul in forma cea mai pura. Fiecare intamplare si-a lasat amprenta pe sufletul nostru si ne-am format: eu romantica si tu cinic, eu visatoare si tu sceptic. Fara nici cea mai mica urma de speranta ca ne vom intalni vreodata. Si totusi…

”Curajul inseamna sa te avanţi in necunoscut in ciuda tuturor temerilor. Curajul nu inseamna lipsa de teama. Lipsa de teama apare pe masura ce esti din ce in ce mai curajos. Lipsa de teama inseamna experienţa suprema a curajului.” [OSHO in Curajul – placerea de a trai periculos]

Eram departe…  Apoi ne-am cunoscut. Era vara, era cald si eram tineri. Pornisem pe drumuri diferite care s-au intersectat printr-un joc al sortii, independent de dorintele sau asteptarile noastre. Mainile ni s-au atins, privirile ni s-au oprit o clipa, timpul a luat o mica pauza, iar noi am continuat sa ne vedem…

Vedem cum lumea din jurul nostru se schimba, se transforma incet, se indreapta spre o tinta nesigura, cat mai departe de ceea ce a fost odata. E greu sa ramai neatins, sa iti continui mersul pe drumul ales nu stii daca de tine sau de catre altii pentru tine. Dar mergi, si pare ca nimic nu te poate opri. Tu ai obosit sa mai cauti, eu sa ma astept. Si totusi…

“Oricat de dureroase ar fi experienţele iubirii, patrunde in iubire fara sa eziti, pentru ca, daca o eviti – asa cum face majoritatea oamenilor -, vei ramane blocat in ego. Atunci viata nu iti va mai fi un pelerinaj, nu va mai fi un rau care curge spre ocean, ci va deveni o mlastina.” [OSHO in Iubire, Libertate, Solitudine]

Suntem departe… e vara e cald si am imbatranit impreuna. Eu mi-am lasat mana intr-a ta, tu nu i-ai mai dat drumul. Am impartit de toate, unul langa celalalt. Am invatat sa mergem impreuna pe acelasi drum. Tu cinic, eu visatoare. Ne uitam in urma si vedem cine am fost si cine suntem. Oare? Oare acum stim ca exista? Oare ne mai intereseaza? Acum suntem doar noi doi tinandu-ne ne mana si speram…

Speram ca povestea noastra e fara sfarsit, ca ne vom tine de mana pentru totdeauna. Ca vei fi acolo cand ma voi trezi din vis, ca voi fi cinica cand va incepe al tau. Ziceai ca nu crezi in iubire, dar iata ca fara sa stii ai trait cu ea din clipa in care m-ai  luat de mana prima data. Am stiut ca nu crezi in iubire, dar fara sa vreau ai intrat in visul meu… Si acum… suntem aproape…

Alphalated Posts:

6 thoughts on “Cat de departe este… departe?

  1. …ea asteapta iar el cauta ..cu totii obosim sa cautam ceea ce poate ca nu vom gasi niciodata pentru ca tindem sa cautam perfectiune in loc sa construim ceva frumos in timp..este o poveste de dragoste foarte frumoasa care cuprinde fiecare etapa din viata unui om cel putin prin imaginile postate :),si cum spunea titlul unei carti „Iubirea inseamna renuntarea la frica „:),Succes in continuare

  2. „nu te mai agita, ca oricum nu te ia de nevasta… pentru el, esti doar o ejaculare precoce intr-o zi stresanta de serviciu”

    (acest comment este o metafora)

  3. cine vorbeste… :))
    (*”dupa o zi stresanta de serviciu” an vrut sa spun)

  4. Dupa o sesiune de masturbare intensa… la cerebel that is… ai reusit sa scoti o chestiune utopica. In mod complet.
    „Asta nu e poveste, [b]e cum ar trebui[/b] sa fie”
    Fiecare poate viseaza la ceva de genul; eu spre exemplu vreau s-o cunosc intr-o zi geroasa de iarna, nu stiu de ce… poate ca-mi place Love In December de la Ace Of Base; poate ca sunt mult mai tolerant la frig spre deosebire de altii; poate ca nu suport caldura.

    In fine, poate ca cinismul ma face sa-mi imaginez o chestie similara; poate ca-ntr-o zi chiar am sa realizez ca e posibil sa ai o chestie asa… ideala; utopica.
    Poate dupa 60 de ani in compania ei s-astept in continuare (plecat fiind) s-ajung acasa, s-o vad, s-o strang in brate si s-o sarut; poate exista aceea care sa ma faca sa tin la ea pentru ce are-n cap, si nu pentru cum o s-arate.

    Felicitari TAF !… pentru inspiratie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *