Se spune ca suntem suma alegerilor, a dorintelor si a deciziilor noastre. Eu as mai adauga si ca suntem suma greselilor noastre. Cum altfel iti poti da seama ca alegerile, dorintele si deciziile tale sunt cele corecte?
Ce a functionat pentru unii, poate nu va functiona si pentru tine. Ce altii au decis ca este gresit pentru ei, va fi corect pentru tine.
Si daca din greseli invatam, inseamna ca facand cat mai multe o sa devenim din ce in ce mai intelepti? Foarte posibil.
Am cunoscut persoane foarte in varsta care desi nu aveau un grad de cultura ridicat, aveau intelepciunea vietii pe care o traisera, intelepciunea greselilor pe care le-au facut. Si atunci de ce sa nu gresim cat mai mult cat mai devreme?
“Am lasat in urma atatea mari si greseli
incat ma intreb, de ce trebuiau toate acestea?
De ce ne trebuiau remuscari pentru a invata sa iubim?
De ce trebuiau toate acestea, de ce?
Da, trebuiau.
Trebuiau, poate…
….Trebuia sa gresim
pentru a cunoaste sfarsitul greselii”
[Octavian Paler]
Drama unei pustoaice de bani gata care si-a rupt o unghie cand desfacea o sticla de Evian intr-un club de fite este la fel de mare cu cea a unei femei de serviciu care si-a pierdut locul de munca. Pentru ca este A EI. Si pentru ca nu s-a confruntat cu alte drame si mai mari. Pentru ca asta este singura ei nenorocire din viata ei perfecta, pufoasa si roz. Si nu trebuie condamnata pentru asta.
Deciziile, experientele, invataturile, toate astea sunt ale mele. Cine esti TU sa ma judeci? Cine esti TU sa vii sa-mi spui ca sunt un om de rahat? Problemele mele sunt diferite de ale tale, lucrurile care ma bucura nu sunt aceleasi care te bucura pe tine. Drama mea o sa fie intotdeauna cea mai mare. Pentru ca e A MEA. Pentru ca EU nu sunt TU…
So? Which way? ANY way…
august 27th, 2010 on 17:10
ma tu mi-ai adus aminte.. cand eram mic, sora-mea si mai mica ma musca. rau. imi dadea sangele. odata mama a vazut-o si a muscat-o si ea de mana
. moment in care sora-mea a inceput sa oracaie “uuoaaaaa-aaa–aa daaa.. da pe mine ma doale mai taleee”
august 27th, 2010 on 17:50
In comparatia unghie – femeia de serviciu poate trairile personajelor sint comparabile, nu dramele [evenimentele] in sine.
Nu vad sensul condamnarilor, dar nu vad nicio problema in a ridiculiza evianca in momentul in care cere compasiune pentru ‘suferinta’ ei. Perfect, are o traire puternica avind ca sursa o intimplare banala, dar nu vad scuzabil faptul ca nu e in stare sa faca o extrapolare simpla. Nu vad necesar si nici probabil a pati pe propria piele o infinitate de evenimente posibile pentru a-ti forma niste repere si a avea o scara de valori si o masura a gravitatilor. De exemplu cineva care isi fractureaza un deget, in cazul in care nu este complet cretin, poate printr-un exercitiu al mintii sa-si dea seama ca intimplarea lui nu se compara cu o fractura de coloana sau 2 tije si 5 suruburi in picior.
august 29th, 2010 on 09:30
Suntem mai mult decat suma actiunilor noastre.
Si da la concluzia ta am ajuns si eu, poti extrapola cum spune @Torin drama altcuiva dar cu adevarat o poti trai doar pe a ta.
Depinde de fiecare om unde isi situeaza drama pe scara durerii sale. Nu stiu daca e o problema de curaj sau de experienta dar daca ti-ai pus drama pe ultima treapta atunci vei suferi in consecinta.
august 29th, 2010 on 13:41
@MR. F – Foarte tare maica-ta
))
@Torin – nota 2… stai jos. n-ai inteles nimic. nici nu trebuie.
@vreauultimulloc – si cum oamenii au in general tendinte masochiste, fiecare drama noua va fi mai mare decat cea de dinainte. pentru ca le place sa dramatizeze la extrem, le place sa se vaite, le place sa fie compatimiti.
noiembrie 30th, 2010 on 17:47
“Depinde de fiecare om unde isi situeaza drama pe scara durerii sale”
Sunt curios ce-ai putea sa spui despre Nick Vujicic:
http://www.attitudeisaltitude.com/
El pe ce treapta si-o fi situat drama pe tot parcursul vietii ?…
Cat despre postatoare, comparatia dramelor… sublima !
Congrats.
noiembrie 30th, 2010 on 19:31
Desi nu mi se adreseaza mie intrebarea e o provocare si o sa rapsund eu… desi in mod normal nici nu mi-as permite sa imi dau cu parerea vis-a-vis de un asemenea caz…
Trebuie sa recunosc ca este prima data cand aud de el…
Nu pot sa spun decat ca era mai dramatic sa se fi nascut normal si printr-o nefericire sa ajunga asa ulterior.
In schimb, cand asta este singurul mod pe care-l cunosti (exceptand faptul ca esti inconjurat de oameni cu toate mebrele la purtator) drama este situata pe o treapta mai joasa.
Probabil ca este ca atunci cand te nasti orfan si iti doresti toata viata sa ai langa tine parintii naturali. Sau te nasti sarac si iti doresti bani. Asta ducand exemplele la extrem.
Mananc rahat cu lopata aici, ca eu nici nu stiu daca omul asta isi doreste maini si picioare pana la urma…