… alarma suna… apasa butonul de snooze uitand pentru a cata oara… inca nu s-a inventat ceasul care sa o bage direct in dus, sa o spele pe dinti, sa ii aseze hainele si zambetul… sa-i faca nod la ganduri si sa o teleporteze la destinatie pana cand se va regasi din nou in singurul moment in care poate sa fie cine vrea…

… uraste diminetile asa cum uraste mirosul de satisfacere descarnata si putreda a perversitatii umane…

… iubeste in schimb butonul de snooze… vine ca o adiere scurta a libertatii, un ragaz necesar pentru a putea culege in continuare bumbacul proaspat de pe plantatia penibilului…

… ar vrea ca viata insasi sa aiba un buton de snooze pe care sa il apesi de fiecare data cand vrei ca o clipa sa staruie un an, doi, cinci, o vesnicie… unul care sa ii permita sa amane un somn bun, gustul unei mancaruri fine, o mangaiere, o privire… un orgasm…

… stie ca nu e o aparitie comuna, ci mai degraba una care lasa urme in memoria pasagerilor ca burnout-ul pe un asfalt umed… religia insa nu-i permite sa creada in complimente… stie ca in fond e de rahat… atat de mult incat daca ar s-ar vinde ca un produs ala ar fi “the alpha shit…. the smell that will never leave you”

“…maybe i’m just the one that got away…” se gandeste…sterge insa repede vaga dara de slabiciune pe care aproape o lasase sa se scurga pe podeaua gandurilor si zambeste amar, usor ironic, asa cum face mereu atunci cand invinge… fara a trada insa regretul sfarsitului… mai bine asa decat un melc care lasa in urma-i doar o dara de smecleu scarbos…

… daca ar putea ar vrea sa dea snooze varstei de 20 de ani… sau concediului… petalelor de trandafir… aromei de cafea…. sau unei tigari fumate dupa o partida de sex cu sentimente… doar ca sa poata lua in voie urma fumului si sa se lase purtata de el catre o destinatie incerta…

… dar nu… trebuie sa ramana ancorata in real… in prezent… unul care trece atat de repede, sinusoidal si impredictibil… plin de futai constant intre sinapse de acelasi sex… fortata sa inghita simuland placerea doar pentru acea zi din luna cand contul bancar i se mareste ca un falus obeliscian… si care eventual se va retrage din nou in scrotul saracacios si sterp cateva ore mai tarziu…

… continua insa sa apese butonul de snooze de parca ar fi un punct G in asteptarea venirii unui orgasm cutremurator care sa ii zguduie toate simturile, sa o resusciteze si sa ii aminteasca ca e speciala…

Alphalated Posts: