Nu stiu altii cum sunt, dar cum simt ca se apropie sarbatorile de iarna cu toti clopoteii, luminitele,funditele si cd-ul cu (aceleasi vesnice) colinde se repeta over and over again, eu una ma transform. Nu, nu devin o persoana mai buna, nu ma lipesc cu nasul de vitrine, nu ma apuc sa alerg ca o casnica disperata dupa tot felul de zdranganele stralucitoare, si cu siguranta nu ma apuc sa imi caut “cel mai sexy costumash de craciunitza evah, fatah” [/end quote].
In schimb, intru in a hater mood. Se pare ca starea mea de spirit se imbunatateste considerabil daca dorm mai putin de trei ore, incep ziua mictionand de problemele existentiale ale altora, vorbesc toata ziua ca telecomandatii Mirel si Dorel, iar seara o ard pe laba intelectuala. Adica ma masturbez la cerebel. Inca nu mi-am gasit punctu’ Geu. Mai incerc.
Nu inteleg febra caciulitelor de Mos Craciun, care a devenit un soi de kitsch-cliché (exista asocierea asta sau iar inventez cuvinte?). Altii isi iau imitatii de coarne de ren (deh, animalu’ la animal trage). Nu am vazut pe nimeni de Paste sa imbrace un costum de miel, sau ca tot vorbeam de Craciun, unul de porc. De ce ren si iepure sunt ok, dar miel si porc nu? E retoric, nu-mi raspundeti… stiu deja.
Ca sa nu mai vorbesc de colindatori. Un Halloween care nu tine o noapte, ci o luna (!!!), timp in care creierii mei aud numai “Plugusorul”, “Capra”, “Ursul”, “Sorcova” … un fel de ‘omlette du fromage’ din Dexter’s Lab … si unde trick-ul e ca iti pun cacat sau sloboz (sau si cacat si sloboz) pe presul de la usa sau pe clanta daca nu le deschizi. Anul asta o sa ma pregatesc ca in Singur Acasa. Doi!
Ah, si era sa uit tocmai de pocnitori (si nu, nu ma refer la domnisoarele bine dezbracate cu pret pe talpa care iau banii inainte… inainte sa constati ca de fapt ai fost la cules de ciuperci). Cat de redus mintal sa fii sa iti faca placere asa ceva? Pocnitorile care fac poc! adica… Si atat. Cu accent ascutit, grav si circumflex pe cocalar retardat.
Nu vreau sa aud decat o data Leru-i Ler… o spalare de creier folclorica absolut geniala care-mi provoaca hohote de ras spasmatic in placi, ultima faza de fiecare data. Pana si regretatul Adrian Paunescu i-ar fi compus lui Hrusca pe loc la un concert versurile:
“Am un suflet lung şi mare
trupul e asemenea
şi din cap până-n picioare
mă străbate cu vigoare
lerul dumneata”
Singurele chestii misto cu care vine toata afacerea asta sunt cadourile. Si liberele de la serviciu. Si faptul ca se da verde la vin fiert in localuri. Anul asta mai vreau si nuiaua de Saint Nick, daca se poate cu upgrade in cravasa. Si strap-on-ul o sa fie la loc de cinste: pe post de varf de brad, ca sa nu uit ca placerea se obtine prin efort.
Si ca tot mi-am adus aminte de Saint Nick, iar mintea mea face niste conexiuni prea twisted la ora asta, aduceti-mi aminte sa va fac apologia futaiului cu sosetele-n picioare cu prima ocazie. V-am pus si o poza cu mine din sezonul asta. Cado! Pentru ca imi place verde…
Hai Merry Fuckin’ Ler!
Alphalated Posts:
A tipat. A tipat atat de tare ca tot orasul a vibrat…. nu mai era umana. Plange in tandem cu ploaia. Picaturile de apa se preling pe geam ca lacrimile pe obrazul ei stang.
Comentarii recente