A fost odata ca niciodata… ah nu… asa incep toate povestile. Dar asta nu este o poveste, e despre dragoste, cum ar trebui sa fie…
Eram departe… Era vara, era cald si eram copii. Eu nu te stiam si nici tu pe mine. Calatoria noastra abia incepuse spre nu se stie unde, cum si de ce. Am invatat sa radem, sa plangem, sa iubim, sa suferim, sa vrem. Nimic de-ajuns, nimic la fel. Tu vroiai totul, eu nimic…
Nimic pervers sau ipocrit, totul in forma cea mai pura. Fiecare intamplare si-a lasat amprenta pe sufletul nostru si ne-am format: eu romantica si tu cinic, eu visatoare si tu sceptic. Fara nici cea mai mica urma de speranta ca ne vom intalni vreodata. Si totusi…
”Curajul inseamna sa te avanţi in necunoscut in ciuda tuturor temerilor. Curajul nu inseamna lipsa de teama. Lipsa de teama apare pe masura ce esti din ce in ce mai curajos. Lipsa de teama inseamna experienţa suprema a curajului.” [OSHO in Curajul – placerea de a trai periculos]
Eram departe… Apoi ne-am cunoscut. Era vara, era cald si eram tineri. Pornisem pe drumuri diferite care s-au intersectat printr-un joc al sortii, independent de dorintele sau asteptarile noastre. Mainile ni s-au atins, privirile ni s-au oprit o clipa, timpul a luat o mica pauza, iar noi am continuat sa ne vedem…
Vedem cum lumea din jurul nostru se schimba, se transforma incet, se indreapta spre o tinta nesigura, cat mai departe de ceea ce a fost odata. E greu sa ramai neatins, sa iti continui mersul pe drumul ales nu stii daca de tine sau de catre altii pentru tine. Dar mergi, si pare ca nimic nu te poate opri. Tu ai obosit sa mai cauti, eu sa ma astept. Si totusi…
“Oricat de dureroase ar fi experienţele iubirii, patrunde in iubire fara sa eziti, pentru ca, daca o eviti – asa cum face majoritatea oamenilor -, vei ramane blocat in ego. Atunci viata nu iti va mai fi un pelerinaj, nu va mai fi un rau care curge spre ocean, ci va deveni o mlastina.” [OSHO in Iubire, Libertate, Solitudine]
Suntem departe… e vara e cald si am imbatranit impreuna. Eu mi-am lasat mana intr-a ta, tu nu i-ai mai dat drumul. Am impartit de toate, unul langa celalalt. Am invatat sa mergem impreuna pe acelasi drum. Tu cinic, eu visatoare. Ne uitam in urma si vedem cine am fost si cine suntem. Oare? Oare acum stim ca exista? Oare ne mai intereseaza? Acum suntem doar noi doi tinandu-ne ne mana si speram…
Speram ca povestea noastra e fara sfarsit, ca ne vom tine de mana pentru totdeauna. Ca vei fi acolo cand ma voi trezi din vis, ca voi fi cinica cand va incepe al tau. Ziceai ca nu crezi in iubire, dar iata ca fara sa stii ai trait cu ea din clipa in care m-ai luat de mana prima data. Am stiut ca nu crezi in iubire, dar fara sa vreau ai intrat in visul meu… Si acum… suntem aproape…

… femeile e scroafe. Chiar daca inca va incapanati sa dati vina pe tot ce misca si are o proeminenta in pantaloni (in cazul in care nu e vreo femeie cu o grava tulburare la nivel genital – funny picture in my head)… ei bine, nu.
Comentarii recente